Ordinul privind organizarea şi desfăşurarea examenului de bacalaureat național – 2018
October 15, 2017
Ciuperca tibetana
October 27, 2017

Guma de mestecat

Realizatori:

Herciu Lorena, Zapodeanu Tudorita
Colegiul National Catolic “Sfantul Iosif” Bacau
Prof. indrumator : Erica Mihaes

guma-de-mestecat

ISTORIC
Cea mai veche gumă datează din epoca Neolitică. Veche de 5000 de ani, din coajă de mesteacăn a fost găsit la Kierikki, Yli-Ii, Finlanda. Substanța avea proprietăți antiseptice. Aztecii foloseau o substanță pe bază de cauciuc natural pentru a-și împrospăta respirația. De asemenea, vechii greci foloseau guma de mastica, obținută din rășina arborelui de mastica, originar din insula greceasca Chios.
Alte dovezi de jur împrejurul lumii indică folosirea unor substanțe pe bază de plante sau rășină pe post de gumă de mestecat. Obiceiul a ajuns la englezi și americani prin intermediul indienilor americani care foloseau o substanță pe bază de rășină de molid. În 1848 John B. Curtis a produs și vândut prima gumă de mestecat pe bază de rășină de molid. În 1850 a apărut o nouă gumă pe bază de parafină care a întrecut guma pe bază de rășină în vânzări.
Guma de mestecat modernă a apărut în 1860 când a fost adus cauciucul natural din Mexic pentru a fi folosit ca un un substitut pentru cauciucul sintetic. Nu a putut fi folosit astfel, dar o dată introdus în industria gumei de mestecat a dominat piața.
SUA au împărțit gumă de mestecat soldaților de pe front pe durata Primului Război Mondial pentru a-i ajuta să se concentreze și să îndure mai bine stresul.
COMPOZITIE
Guma de mestecat contine aproape in exclusivitate numai produse si derivate chimice. Iata o lista cu cele mai comune ingrediente gasite in diferitele marci de pe piata:
• Sorbitol (E 420)
• Baza de guma (contine lecitina din soia E 322)
• Maltitol (E 965)
• Mannitol (E 421)
• Xylitol (E 967)
• Arome artificiale si “naturale”
• Guma de Acacia (E 414)
• Acesulfam de potasiu ( E 950) • Aspartam ( E 951)
• BHT (butil hidroxi toluen E 321)
• Fosfat de calciu
• Ceara din care se fac lumanari (E 903)
• Stearat de sodiu
• Dioxid de Titan(E 171-atat de canceros incat numai simpla expunere la piele este periculoasa)
• Glutamatul de sodiu (E621 sau glutamatul monosodic – GMS)
Luate fiecare in parte , aceste ingrediente au un potential de a produce tulburari in organism atat de mare incat amestecate impreuna ne putem imagina cam ce rezultate pot aparea.
Conform ultimelor cercetări, se poate spune că guma de mestecat este la fel de toxică precum o ţigară. Dar hai să vedem din ce cauză s-a ajuns la această concluzie atât de intrigantă. Întreg adevărul este însemnat pe etichetă oricărui pachet de gumă de mestecat, după cum urmează:
1. Bază de gumă
Dacă te-ar întreba cineva dacă vrei să mesteci o bucată din anvelopa unei mașini, ce i-ai răspunde? Cu siguranță că răspunsul ar fi unul negativ. Baza de gumă este un amestec de elastomeri, plastifianți, materiale de umplutură, și rășină. Un alt ingredient cheie mai este și acetatul de polivinil, care mai este cunoscut drept lipici de tâmplărie. Acestui amestec i se mai adaugă și ceară de parafină, care este un extras din petrol. Oare este sănătos să mestecăm plastic, petrol și cauciuc? În timpul actului de mestecat aceste substanțe se infiltrează inevitabil în organism.
2. Aspartamul
Formula chimica:C14H18N2O5
Aspartamul este cel mai răspândit îndulcitor artificial din lume, dar şi cel mai periculos aditiv. Are o putere de îndulcire de 150-200 de ori mai mare decât zahărul şi este lipsit de calorii. Neotame este o otravă şi mai puternică decât aspartamul, fiind derivat din acesta. Are o structură puţin modificată şi o putere de îndulcire mai mare. Aspartamul este obţinut printr-un proces de iginerie genetică. Componenta principală a aspartamului, fenilalanina, este produsă de o bacterie. Compania Monsanto a modificat genetic bacteria pentru a produce mai multă fenilalanină. Monsanto, care pe lângă culturile de plante modificate genetic produce şi acest îndulcitor, minte încă o dată şi ne asigură că aspartamul nu este nociv. Oamenii de ştiinţă care sunt sinceri recunosc că nu se ştie suficient despre procesul lui de obţinere, dar efectele sale nocive sunt evidente.
O doză mică de aspartam adăugată la o doză mică de glutamat se transformă într-o doză şi mai toxică decât ar fi ele separat. Aspartamul a fost descoperit în cadrul companiei G.D. Searle din statul Illinois, SUA, companie care a mai produs în ultimele decenii şi alte substanţe periculoase ce sunt incluse în alimente (de exemplu, hormonul bovin de creştere RBGH). La început, aspartamul s-a folosit ca agent antiulceros. El se obţine din doi aminoacizi (fenilalanina şi acidul aspartic) şi metanol
Fenilalanina izolată produce întreruperea transmiterii neuronale, subnutrirea creierului, neurotoxicitate, ceea ce duce la funcţionarea redusă a creierului, depresie, migrene etc. S-a estimat că din aproximativ 200 de milioane de americani care consumă anual aspartam, 20 de milioane nu pot metaboliza fenilalanina, şi această incapacitate genetică există în special la copii, conducând în timp la retardare mintală. Acest lucru înseamnă un risc de retardare pentru milioane de copii.
Acidul aspartic (ASP-C4H6NO4 acid 2-aminobutandioic sau acid aminosuccinic) este al doilea aminoacid din aspartam, existent în proporţie de 40%. Acest aminoacid, atunci când este izolat, este o excitotoxină, excitând neuronii până la distrugerea lor completă. La fel ca formaldehida, aspartamul este un agent care distruge cromozomii. Pericolele neurologice pentru făt sunt evidente. Distrugerile cromozomiale din corpul mamei pot fi moştenite de copil şi toate generaţiile viitoare sunt în pericol prin moştenirea distrugerilor cromozomiale, dar şi prin vătămarea ovulelor potenţiale (în cazul fătului de sex feminin), datorită consumului de aspartam al mamei în timpul sarcinii. Dicetopiperazina (DCP) apare prin descompunerea aspartamului. Alături de molecula intactă de aspartam, ea este responsabilă pentru cea mai masivă epidemie de tumori pe creier apărută vreodată. Dr. John W. Olney a observat că DCP produce în intestine un compus similar cu N-nitrozoureea, o puternică substanţă chimică ce determină tumori cerebrale. Unii cercetători spun că DCP se formează după ingerarea aspartamului. Dr. Blaylock spune că DCP se formează în produsele lichide care conţin aspartam, în urma unei depozitări îndelungate.
În 1987, toxicologul dr. Jacqueline Verrett, în mărturia ei în faţa Senatului American, arată că DCP este implicată şi în apariţia şi dezvoltarea de polipi uterini şi în modificările colesterolului în sânge. Metanolul (alcoolul metilic) se metabolizează prin oxidarea aspartamului şi formează formaldehida, şi apoi acidul formic (acesta se acumulează treptat în organism şi inhibă metabolismul oxigenului). Metanolul se obţine la nivelul intestinului subţire, atunci când gruparea metil din aspartam întâlneşte enzima chimotripsină. Formaldehida este o neurotoxină letală care interferează în procesul de replicare a ADN-ului şi determină efecte teratogene. Intoxicarea cu alcool metilic şi formaldehidă generează o serie de boli degenerative cumulative precum şi anomalii funcţionale în organism.
Simptomele otrăvirii cu metanol includ: dureri de cap, acufene, ameţeală, greaţă, tulburări gastrointestinale, slăbiciune, vertigo, frisoane, pierderi de memorie, amorţeala membrelor, tulburări de comportament. Cele mai cunoscute probleme ale otrăvirii cu metanol sunt tulburările de vedere: pierderea treptată a vederii, înceţoşarea vederii, restrângerea progresivă a câmpului vederii, întunecarea vederii, vătămarea retinei, iar în final, orbirea. Datorită lipsei unor enzime-cheie, oamenii sunt mult mai expuşi la efectele toxice ale metanolului decât animalele. Asamblate cu grijă în molecula de aspartam, aceste neurotoxine sunt de 20.000 de ori mai puternice decât băuturile alcoolice. Datorită extremei toxicităţi a aspartamului, chiar şi dozele mici sunt extrem de distructive, vătămând sistemul nervos al fătului şi structurile legate de acesta. Vederea şi auzul sunt şi ele afectate.
Capacitatea chelatoare a aspartamului
În limba latină chelate înseamnă gheară, iar în chimie, prin substanţă chelatoare se înţelege o substanţă chimică ce reţine alte substanţe chimice, cel mai adesea metale. Unul dintre motivele pentru care FDA a respins la început aprobarea aspartamului este puternica sa activitate chelatoare, prin care extrage rapid metale toxice sau netoxice şi le transportă în întregul organism (extrage chiar metale pe care în mod normal corpul le-ar respinge în timpul digestiei şi le-ar elimina rapid). Apare, de exemplu, pericolul de otrăvire cu plumb al creierului şi al altor organe.
Persoanelor care consumă mari cantităţi de aspartam li se poate atribui, după o anumită perioadă de timp, un diagnostic fals – boala Basedow-Graves – pentru tratarea căreia, bolnavul este supus unei terapii alopate prin iradierea glandei tiroide, fără a se trata cauza reală!!!
În prezent se fac eforturi în întreaga lume de a se stopa otrăvirea populaţiei cu aspartam. Toţi oamenii trebuie să ştie că aspartamul interacţionează cu toate medicamentele şi vaccinurile, deci cât timp un pacient consumă aspartam, niciun medicament pe care îl ia nu este sigur.
3. Ulei hidrogenat din amidon și cocos
Hidrogenarea este un proces chimic prin care se adaugă atomi de hidrogen unui ulei nesaturat pentru a deveni saturat. Acest lucru se face pentru a mări termenul de valabilitate al unui produs. Acest proces crează și acizi grași care sunt adevărate bombe pentru organism.
4. Coloranții
Formula chimica : TiO2 Dioxidul de titan, numit și “alb de titan”, este un pigment artificial, cu putere bună de acoperire, utilizat din 1920. Este inert din punct de vedere chimic. Utilizare in tehnică – în ulei nu are proprietăți sicative, de aceea trebuie amestecat cu alte substanțe care au aceste caracteristici,in produsele cosmetice.
Dioxidul de titan, un aditiv alimentar, care coloreaza mancarea in alb. Este pus in asemenea cantitati in hrana, incat oamenii pot sa inghita zilnic trilioane de particule de dioxid de titan. In urma unor biopsii efectuate pe subiecti care au consumat dioxid de titan, s-a ajuns la concluzia ca aceasta substanta poate sa transporte unele substante inflamatorii, cum ar fi endotoxina, in intestine printr-un procedeu asemanator calului troian. Tot dioxidul de titan se foloseste si pentru tratarea gresiei si a faiantei antivirale si antibacteriene.
5. Sorbitol, manitol, maltitol, xilitol, acesulfam K
Aceste substanțe sunt extrase din zahăr, dar fiind modificate ele sunt considerate că nu mai conțin zahăr. Aceste substanțe chimice produc efecte adverse asupra organismului și nu sunt indicate consumului.
E420 Sorbitol. Formula chimica:C6 H14O6 Sinonime:D-glucitol, D-sorbitol
Este un zahăr-alcool ce are aproximativ jumătate din dulceața zaharozei.
Unele persoane cu diabet folosesc sorbitolul ca îndulcitor, deoarece este lent absorbit de organism și nu cauzează o crește bruscă a glicemiei (nivelul glucozei în sânge).
Nu conduce la apariția cariilor dentare, deoarece bacteriile din cavitatea bucală nu metabolizează sorbitolul foarte bine. De aceea este folosit în gumele de mestecat.
Consumul unei cantități semnificative poate avea un puternic efect laxativ, cauzând chiar și diaree.
E421 Manitol. Formula chimica:C6H14O6
Este posibil să provoace alergii. Este interzis în mâncarea sugarilor putând provoca diaree și disfuncții renale. Poate provoca greață, vomă și se regăsește în produse cu conținut redus în calorii.
E965 Maltitol. Formula chimica:C12H24O12
Este un zahăr-alcool care nu este bine absorbit de către organismul uman, ceea ce înseamnă mai puține calorii pe gram decât zahărul.
Nu conduce la apariția cariilor dentare, de aceea este folosit în gumele de mestecat.
Consumul unei cantități semnificative (mai mult de 20-30 grame) poate avea efecte laxative.
E967 Xilitol. Formula chimica :C5H10O5
Este aproximativ la fel de dulce ca zaharoza, dar furnizând doar două treimi din energia obținută de la aceeași cantitate de zaharoză
E950 Acesulfam K, acesulfam potasiu
Este un îndulcitor artificial, de aproximativ 200 de ori mai dulce decât zaharoza. Este de obicei folosit în combinație cu aspartamul, sucraloza sau zaharina.
Este utilizat în guma de mestecat, produsele de patiserie, dulciurile pe bază de gelatină, sucurile dietetice (așa numitele “sugar-free”)
6.Glutamatul de sodiu. Formula chimica:C5H8NO4Na
Glutamatul de sodiu (E621 sau glutamatul monosodic – GMS) este un aditiv alimentar. Este una din numeroasele forme ale acidului glutamic, un aminoacid neesenţial. Din 1959 Food and Drug Administration a clasificat GMS: “recunoscut, în general, ca fiind sigur”
În trecut era extras din alimente bogate în proteine precum algele. În prezent, glutamatul este produs printr-un proces industrial de fermentaţie. Este un amplificator de aromă pe care-l întâlnim în supele la plic, sosurile gata făcute, surimi, majoritatea mâncărurilor asiatice, condimente, bomboane si guma de mestecat etc. De fapt, glutamatul este un neurotransmiţător de la nivelul creierului care stimulează apetitul şi, în cantităţi mari, poate provoca simptome care variază în funcţie de doza ingerată şi sensibilitatea individului
Glutamatul de sodiu a fost corelat cu o mulţime de boli cerebrale în rândul populaţiei umane – cancer cerebral, accident vascular cerebral, hipertensiune arterială, boala Parkinson, Huntington sau Alzheimer. GMS a fost corelat şi cu declanşarea unor reacţii alergice la mai multe persoane, în special la cele care suferă de astm.
Guma de mestecat: La fel de toxica precum o tigara!
Ori de câte ori mesteci gumă creierul crede că se consumă alimente și în acel moment semnalele pentru stomac, pancreas și ficat sunt emise. Enzimele sunt astfel eliberate în speranța că nutrienții vor fi absorbiți, dar practic nimic nu se întâmplă. Acest proces, repetat de nenumărate ori, poate produce disfuncții în organism, care pe termen lung vor aduce complicații iremediabile.
AVANTAJE SI DEZAVANTAJE .
AVANTAJE:
-se vad si in activitatea stomacului; dupa masa, mestecarea gumei influenteaza producerea de suc gastic, care ajuta ca digestia sa se realizeze mai usor, insa nu e indicata pe stomacul gol
-guma este buna si in avion, in telescaun, in telecabina, pentru ca in urma miscarii repetate ale maxilarului se elimina presiunea din urechea mijlocie.
-creste puterea de concentrare : nu se stie exact care este mecanismul, dar s-a dovedit ca cei care mesteca guma au o capacitate de concentrare mai buna decat persoanele care nu fac acest lucru. Un studiu a constatat ca oamenii care au mestecat guma in timpul unei sarcini stresante au fost mai alerti si mai eficienti decat cei care au efectuat aceeasi munca fara sa mestece guma
-in activitatea stomacului: dupa masa, mestecarea gumei influenteaza producerea de suc gastic, care ajuta ca digestia sa se realizeze mai usor
– Guma de mestecat imbunatateste memoria : psihologii afirma ca guma de mestecat ajuta la imbunatatirea memoriei si sporeste competentele cognitive. Acestia au descoperit ca persoanele care au mestecat guma in timpul testelor, au obtinut scoruri semnificativ mai bune decat cei care nu au facut acest lucru. Una dintre explicatiile acestui fenomen este ca actul mestecatului sau miscarii continue a maxilarului ajuta la imbunatatirea memoriei.
DEZAVANTAJE :
Mănânci mai puţine fructe şi legume şi mai multă “junk food” Circulă ideea că a mesteca gumă înainte de masă reprezintă un mijloc de a reduce foamea, astfel ajungând să mâncăm mai puţin. Dar un studiu recent publicat în jurnalul Eating Behaviors arată că, în realitate, guma mestecată înainte de masă nu are efect asupra numărului de calorii consumate; ba mai mult, guma cu aromă de mentă reduce consumul ulterior de fructe şi măreşte probabilitatea de a consuma alimente precum cartofi prăjiţi şi dulciuri. Cercetătorii cred că aroma de mentă din gumă face ca gustul fructelor şi al legumelor să pară amar.
Pentru controlul poftei de mâncare, specialiştii recomandă să bem, înainte de masă, mai curând o ceaşcă de ceai verde, care reduce apetitul şi poate chiar ajuta în mod direct la pierderea în greutate.
Poate provoca probleme ale mandibulei
Disfuncţia temporo-mandibulară se manifestă prin simptome precum dureri ale mandibulei, ale muşchilor masticatori şi ale articulaţiei temporo-mandibulare (articulaţia prin care mandibula – maxilarul inferior – se leagă de craniu). În cazul celor care mestecă întruna gumă, apare suprasolicitarea acestei articulaţii şi a muşchilor masticatori, explică dr. Don Atkins, medic stomatolog din California. În locul gumei, spun specialişti, mâncaţi mai bine un măr, care satisface nevoia de a mesteca şi, totodată, reduce riscul bolilor cardiovasculare.
Probleme gastrointestinale
Sindromul intestinului iritabil este o tulburare gastrointestinală caracterizată prin dureri abdominale, crampe şi tulburări de tranzit intestinal. Iar diferiţi îndulcitori artificiali, adesea utilizaţi la fabricarea gumei, precum sorbitolul şi manitolul, pot provoca diaree chiar şi la persoane sănătoase.
Guma de mestecat afectează dinţii
În încercarea de a evita efectul laxativ al îndulcitorilor artificiali, unii recurg la guma înducită chiar cu zahăr, dar aceasta este foarte dăunătoare pentru dinţi: ea pur şi simplul “scaldă dinţii în zahăr”, cauzând apariţia cariilor, explică dr. Atkins.
Înghiţi mercur fără să ştii
Problema apare în cazul celor care au plombe dentare din amalgam, un aliaj metalic ce conţine argint şi mercur. Unele cercetări arată că guma de mestecat poate extrage mercur din aliaj, ducând la înghiţirea constantă de mici cantităţi din aceste metal.
Intoxicarea cu mercur poate duce la boli neurologice, maladii cronice şi tulburări mintale; din fericire, spune dr. Takahashi, cantităţile de mercur extrase de gumă din aliaj sunt foarte mici şi este improbabil să se acumuleze în corp până la niveluri toxice. Dar este un efect de care e bine să fim conştienţi.
Lanolina din gumă, o substanţă secretată de glandele sebacee ale oilor
Această substanţă este întrebuinţată şi în industria cosmetică, ca emolient oftalmologic în produsele farmaceutice şi pentru fabricarea gumei, pentru a o face mai moale şi mai uşor de mestecat. Deşi cantitatea folosită nu contituie o ameninţare la adresa sănătăţii, numai provenienţa acestei substanţe ar trebui să ne pună puţin pe gânduri.
Risipa de energie In cavitatea bucala exista sase glande salivare care sunt stimulate sa produca si sa elibereze saliva de cate ori are loc procesul de masticatie. Producerea unui flux constant de saliva in timpul mestecarii gumei este o risipa de energie si resurse care ar putea fi folosita pentru alte activitati metabolice esentiale.
Guma de mestecat: este aproape de neinteles cum fabricantii de gumă de mestecat, destinată în special copiilor, găsesc necesar să introducă în aceasta nu mai putin de sapte-opt tipuri de substante chimice, multe fiind pe lista celor suspecte sau nocive. Intr-o pastilută de gumă găsim: E171, E320, E330, E420, E421, E422, E950, E951, E967 si alte asemenea chimicale. Mestecând regulat gumă, vă expuneti următoarelor afectiuni: colesterol (E320), boli ale aparatului bucal (E330, acid citric) si cancer (E950 si E951).

Stiati ca…?
…in prezent se incearca fabricarea unui nou tip de guma de mestecat, care sa inlocuiasca periuta de dinti. Acest lucru s-a nascut din nevoia soldatilor aflati pe front care nu au timp si nici mijloacele necesare pentru a se spala pe dinti. Stresul la care sunt supusi favorizeaza cresterea numarului de bacterii din cavitatea bucala. Acest tip de guma va contine un agent anti-bacterian care previne aparitia depunerea tartrului, aparitia cariilor si a afectiunilor gingivale. Produsul aflat in testare va avea un gust mai bun si o mai buna actiune de combatere a afectiunilor dentare timp de o jumatate ora. Produsul finit va fi disponibil in 2 ani.
…in Singapore guma de mestecat a fost interzisa; legea a intrat in vigoare in 1992 si sustine ca guma de mestecat pare a fi peste tot, pe strazi, autobuze, metrou, pe trotuare si alte locuri publice; guvernul estima cheltuieli mari pentru eliminarea gumelor de mestecat, plus ca vandalii deseori utilizau gumele de mestecat lipindu-le pe lacate, in ascensor, in mijloacele de transport, aducand prejudicii orasului Singapore.
…guma de mestecat te face mai destept. Cercetatorii americani de la Baylor College of Medicine din Huston si de la University College au efectuat un studiu cu privire la influenta gumei de mestecat asupra rezultatelor scolare ale copiilor. Elevii care mesteca guma sunt mai concentrati, au rezultate mai bune la matematica.
….cercetatori de la Universitatea din Melbourne, Australia au descoperit ca guma poate diminua stresul, te poate scapa de sete, de stari de anxietate, mareste concentratia cu 19 % pe durata efectuarii unei activitati.
…medicii de la un spital din Londra, St. Mary au descoperit ca pacientii care au consumat guma fara zahar de trei ori pe zi, au inregistrat progrese in recuperarea postchirurgicala.

Bibliografie:

• • “Tu ce mananci?” Aprilie 2013, Volumul 14, cap.2, Pag. 149-156
• • “The Atlantic” Martie 25, 2013
• • CNNMoney Martie 8, 2013
• • “Studiul prezentat in cadrul experimentelor biologice 2”, Baton Rouge, Louisiana Aprilie 19, 2009
• • “Alimentatia sanatoasa” Aprilie 2012, Volum 14
• • “Jurnalul dentistilor britanici”Octombrie 7, 2011; 211(7):E15
• • GreenMedInfo.com, Sucralose Toxicity Citations
• http://sanatate.bzi.ro/alimentele-care-iti-cresc-puterea-de-concentrare-10163
• http://www.descopera.ro/dnews/11925103-5-efecte-secundare-neplacute-ale-gumei-de-mestecat
• http://www.eva.ro/sanatate/medicina-generala/guma-de-mestecat-avantaje-si-dezavantaje-articol-4195.html
• http://www.libertatea.ro/detalii/articol/guma-de-mestecat-pericol-410416.html

guma-de-mestecat