CIUPERCA DE CHEFIR
“Elixirul sănătăţii”
Realizatori:
Diana Nicoleta Florescu, Valentina Bianca Flueraşu
Colegiul Naţional Catolic “Sf. Iosif” Bacău
Profesor îndrumător: Erica Mihăeş
ISTORIC
În Munţii Caucaz circulă o legendă veche care ne povesteşte că demult, profetul Mahomed a dăruit triburilor de păstori din zonă „grânele de chefir” şi i-a învăţat cum să le folosească ca să obţină o băutură cu proprietăţi deosebite, pe care aceştia au numit-o „băutura profetului Mahomed”.
Legenda mai spune că Mahomed a interzis populaţiei triburilor caucaziene să dea mai departe această ciupercă şi secretul preparării chefirului deoarece acestea îşi vor pierde proprietăţile magice. Astfel, timp de secole secretul a fost păstrat cu sfinţenie din generaţie în generaţie până când, pe la începutul anilor 1900, o tânără frumoasă, pe nume Irina Sakharova reuşeşte să convingă cu farmecele ei un tânăr prinţ din munţii Caucazului să îi dea o cantitate mică din această ciupercă şi să îi dezvăluie modul de preparare a chefirului. Astfel ciuperca de chefir ajunge la Moscova unde va fi utilizată în scopuri medicinale, într-un sanatoriu pentru tratarea bolilor de plămâni şi apoi, încetul cu încetul devine cunoscută în toata lumea.
În anul 1908, Elie Metchnikoff, biolog de origine rusă şi laureat al premiului Nobel, a fost primul om de ştiinţă care a avansat ideea conform căreia lactobacilii neutralizează efectul de putrefacţie al metabolismului gastrointestinal, sugerând că e posibil să se modifice flora intestinala şi să se înlocuiască microbii dăunători cu unii folositori. Metchnikoff, în acea vreme profesor la institutul Pasteur din Paris, lansează şi ipoteza că procesul de îmbătrânire ar fi rezultatul activităţii proteolotice (de putrefacţie) a microbilor care au ca rezultat producerea de substanţe toxice în intestinul gros.
În microflora noastră intestinală se găsesc 2 feluri de bacterii: cele cu acţiune de fermentaţie şi cele cu acţiune de putrefacţie, ambele având rol egal în digestie. Bacteriile prietenoase, de fermentaţie, mai bine de 400 la număr, atacă zaharurile şi amidonul, ajutând la descompunerea alimentelor ingerate şi apoi la asimilarea vitaminelor şi mineralelor din compoziţia acestora. Bacteriile cu acţiune de putrefacţie însă atacă proteinele. Important este ca între cele două grupe să existe un bun echilibru. Dacă bacteriile cu acţiune de putrefacţie sunt in exces, atunci se produc peste limita normală substanţe toxice. Un exemplu ar fi bacteriile proteolitice de tipul Clostridium care fac parte din flora normală a intestinului şi care produc, ca rezultat al descompunerii proteinelor, substanţe toxice ca fenoli, indoli şi amoniac. Conform lui Metchnikoff aceşti compuşi toxici sunt responsabili pentru ceea ce se numeşte autointoxicaţie intestinală care cauzează schimbări fizice asociate cu înaintarea în vârstă.
El mai aduce în atenţia întregii lumi şi faptul că populaţia care locuieşte în zona munţilor Caucaz se bucură de o viaţă mai sănătoasă şi mai lungă deoarece consumă un fel de lapte acru (fermentat) cunoscut astăzi sub numele de chefir, cu un conţinut mare de bacterii vii care aduc beneficii sănătăţii organismului, adică o băutură probiotică naturală.
CE ESTE CIUPERCA DE CHEFIR
Numele de „kefir” vine din limba turcă unde „keif” înseamnă „a te simţi bine” şi la prepararea lui se pot folosi două tipuri de ciupercă: de apă şi de lapte. Ciuperca de chefir de apă este transparentă şi fermentează în apă cu zahăr (sirop de zahăr), iar cea de lapte este albă la culoare şi fermentează în lapte.
Ciuperca de chefir este de fapt un organism viu în care trăiesc într-o simbioză perfectă mai bine de 30 microorganisme având forma unor mici bobiţe de grâu prinse într-o structură complexă care arată ca o bucăţică de conopidă. Această microfloră cuprinde bacterii şi ciuperci care s-au dovedit a fi benefice pentru sistemul digestiv. Ea „sparge” laptele în substanţe simple şi îl transformă în lapte fermentat dezvoltându-se la rândul ei şi generând în continuare noi structuri. Rezultatul final este o băutură cremoasă, răcoritoare, cu un gust uşor acru, plină de bacterii prietenoase pentru sistemul digestiv care contribuie la dezvoltarea şi stabilizarea florei microbiene din intestine.
COMPOZIŢIA CHIMICĂ A CHEFIRULUI
În compoziţia chefirului se găsesc bacterii de acid lactic (lactobacili, lactococi, leuconostoci), bacterii de acid acetic şi un amestec de ciuperci microscopice (fungi), închegate împreună cu caseina (proteina din lapte) şi un complex de zaharuri într-o matrice de polizaharide, descrisă ca o asociaţie simbiotică. Organizarea acestui organism nu este încă pe deplin elucidată, matricea compunându-se din 13% proteină (la greutate uscată), 24% polizaharide, alte rămăşiţe celulare şi componente necunoscute încă. Principala polizaharidă din compoziţie este o substanţă solubilă în apă numită kefiran produsă de specii de lactobacili homofermentativi cum ar fi L.Kefiranofacien şi L.kefir. Pe lângă toată această microfloră formată din bacterii şi ciuperci chefirul mai conţine vitamine, minerale şi aminoacizi esenţiali care ajută la menţinerea stării de sănătate a organismului.
Chefirul conţine calciu şi proteine într-o formă uşor asimilabile care sunt de ajutor pentru sănătatea oaselor, a dinţilor şi a gingiilor. Conţine minerale şi aminoacizi esenţiali pentru menţinerea sănătăţii organismului. Unul dintre aceştia este triptofanul care se găseşte din abundenţă în chefir. Triptofanul este unul dintre aminoacizii esenţiali pentru buna funcţionare a creierului, care printre altele, este cunoscut pentru efectul său relaxant asupra sistemului nervos, atenuează migrenele, participă la producerea serotoninei şi este considerat un antidepresiv natural. De asemenea, aminoacidul esenţial triptofan este utilizat pentru biosinteza vitaminei B3, care scade nivelul colesterolului rău şi al trigliceridelor, reducând riscul de maladii cardiovasculare, crescând în acelaşi timp nivelul colesterolului bun. Carenţa de vitamina B3 se manifestă prin: oboseală, pierderea apetitului, iritabilitate, greaţă, erupţii cutanate, dureri de cap, agresivitate, risc de alergie solară, piele crăpată cu descuamări, tulburări digestive, depresie, insomnie.
Chefirul conţine din abundenţă calciu şi magneziu, minerale importante pentru sistemul nervos şi care la rândul lor au efect calmant asupra nervilor. Ne mai furnizează fosfor care ajută corpul sa utilizeze carbohidraţii, grăsimile şi proteinele necesare pentru creşterea şi dezvoltarea celulelor, ajută la producerea naturală a lecitinei, la regularizarea bătăilor inimii, la funcţionarea normală a rinichilor. Este bogat în vitamina K, vitamina D şi în vitamine care fac parte din complexul de vitamine B, care ajută la buna funcţionare a rinichilor, ficatului şi sistemului nervos, la menţinerea elasticităţii pielii. Este o excelentă sursa de biotină (vitamina B7) care ajută corpul să asimileze alte vitamine B, ca acidul folic (vitamina B9), acidul pantotenic (vitamina B5) şi vitamina B12.
Numită şi antihemoragică, vitamina K este o substanţă liposolubilă ce intervine în procesul de coagulare al sângelui. Este alcătuită din două componente naturale: vitamina K1(fitochinonă) şi vitamina K2(farnochinonă). O serie de substanţe din sânge, cunoscute sub numele de factori ai coagulării, sunt dependente de vitamina K, adică nu pot fi sintetizate şi nu îşi pot exercita funcţiile decât în prezenţa vitaminei K. Lipsa vitaminei K din organism conduce la apariţia tulburărilor de coagulare. Acest lucru se traduce prin sângerări, hemoragii, epistaxis. Deşi acţiunea principală a vitaminei K constă în coagularea normală a sângelui, ea are de asemenea un rol aparte în calcifierea normală a oaselor, acţionând în calitate de cofactor al enzimei de carboxilare.
Numită şi antirahitică, vitamina D este liposolubilă, adică este absorbită de grăsimi, fiind esenţială în absorbţia calciului şi fosforului la nivelul intestinului, catalizând totodată transformarea fosforului organic în anorganic şi mobilizându-l în ţesuturi. Calciferolul, component a vitaminei D, poate fi clasificat în ergocalciferol sau vitamina D2 şi colecalciferol sau vitamina D3. Vitamina D are un rol dominant în formarea scheletului nostru, mai ales în faza de creştere, asigurând transportul calciului şi fosforului în zonele corpului care au nevoie de ele pentru a sprijini creşterea osaturii infantile şi remineralizarea osaturii adulte, permiţând absorbţia acestor minerale în intestin, apoi transportul calciului în sânge şi reabsorbţia fosforului în rinichi.
Bogăţia de substanţe nutritive şi beneficiile pe care consumul acestuia îl aduce sănătăţii, recomandă chefirul ca fiind o băutură probiotică naturală, indicată a fi consumată de copiii mici, de femeile însărcinate dar şi de cele care alăptează, de persoanele cu intoleranţă la lactoză, de cei bolnavi, de persoanele în vârstă, dar şi de persoanele sănătoase deopotrivă.
LA CE AFECŢIUNI SE RECOMANDĂ CIUPERCA TIBETANĂ
•reglează activitatea intestinală;
•combate colita şi crampele stomacale;
•ajută la menţinerea unei digestii sănătoase;
•ajută la curăţarea colonului şi la menţinerea unei flore intestinale bune, stimulează sistemul imunitar;
•creşte longevitatea (Bulgaria e recunoscută pentru centagenarii săi, din pricina consumului mare de produse lactate fermentate);
•aduce în organism un aport de substanţe nutritive, enzime şi vitamine, fermenţi naturali şi microorganisme benefice care ajută organismul şi îl întăresc;
•ajută în curele de slăbire, dacă este urmată şi o dietă corespunzătoare, săracă în grăsimi animale, însoţită de exerciţii fizice regulate;
•are efect uşor laxativ, dar totodată ajută la formarea scaunului;
•îmbunătăţeşte circulaţia sanguină şi calitatea sângelui;
•reglează mecanismele de apărare ale organismului;
•vindecă boli ale inimii, ale vaselor coronariene şi dizolvă colesterolul depus pe vasele sanguine;
•ajută ficatul şi pancreasul, colecistul şi splina;
•curăţă canalele prin care circulă fierea şi dizolvă în timp calculii biliari;
•vindecă stomacul, intestinele, duodenul şi închide ulceraţiile;
•ajută rinichii şi ureterele;
•reglează tensiunea arterială;
•împiedică şi frânează producerea metastazelor;
•împiedică îmbătrânirea prematură;
•ajută în depresii şi stările de oboseală ale organismului;
•normalizează definitiv procesele metabolice din organismul uman;
•ajută în bolile alergice;
•eficientă şi în bolile de plămâni;
•eficientă în boli ale ficatului şi bilei – dizolvă ţesuturile bolnave şi înlesneşte eliminarea lor;
•eficientă în tratarea bolilor inflamatorii;
•curăţă organismul de toxine – elimină rezidurile metabolice, colesterolul, sărurile metalelor grele;
•în tratamentul diabetului – normalizează glicemia;
•întinereşte organismul – încetineşte îmbătrânirea celulelor;
CUM SE PREPARĂ CHEFIRUL
1. Se pun 1-2 linguriţe de ciupercă (cca.3-5cm3) într-un borcan de sticlă de 200 mg şi se toarnă 200-300 ml lapte proaspăt, dulce. Se lasă 8-12-16-24 ore la fermentat (în funcţie de temperatura mediului ambiant), fără să se închidă ermetic, ci numai cu un capac pus invers pe borcan. Laptele fermentează suficient şi, după doar 8-12 ore, are deja proprietăţile complete pentru tratament.
2. Pentru consum, se strecoară laptele printr-o sită de plastic cu diametrul orificiilor cât mai mic (chiar sub 1 mm), într-un vas de sticlă – este chefirul (laptele fermentat) care se consumă pentru tratament. Ciuperca din sită se spală sub jet de apă rece de rămăşiţele laptelui fermentat, apoi se reaşează în borcanul spălat şi se toarnă o nouă porţie de lapte.
3. Este foarte important să se procedeze aşa în fiecare zi, altfel ciuperca nu se dezvoltă, capătă o culoare maronie, nu mai are proprietăţile de tratament şi poate muri. Când ciuperca este bine îngrijită, este albă ca laptele şi în cca. 14-21 zile volumul acesteia se dublează. Atunci trebuie împărţită în două.
MIRACULOSUL TRATAMENT CU CHEFIR
Se consumă zilnic câte 100-500 ml de chefir (eventual mai mult, pentru cine tolerează şi nu are aciditate gastrică sau fermentaţie intestinală deficitară). De preferat se ia pe stomacul gol (excepţie făcând aceia care au gastrită hiperacidă, ulcer gastric sau duodenal – atunci să se consume după masă sau, în paralel, cu pâine prăjită, biscuiţi).
Nu se vor bea cantităţi mari pe nerăsuflate, o cană dintr-o dată, ci se va consuma cu linguriţa. Tratamentul durează minim trei săptămâni (unii recomandă o pauză 10 zile după care se reia). Se poate consuma însă fără intrerupere, asemenea iaurtului sau laptelui bătut. Nu există nici un fel de efecte secundare! Nici măcar înghiţind o bucată de ciupercă nu se întâmplă absolut nimic, va fi eliminată prin scaun, nedigerată. Ciuperca nu poate trăi în intestinul omului!
Atenţie!
În timpul tratamentului este interzis consumul de alcool şi de grăsimi animale (în schimb, se pot consuma ulei presat la rece şi seminţe crude de dovleac, in, floarea soarelui, nuci). Cu moderaţie se va consuma sare, zahăr, gemuri, băuturi sintetice şi acidulate, condimente.
Reacţia organismului la tratamentul cu chefir din ciuperca tibetană
În primele două săptămâni de tratament, activitatea stomacului se va intensifica brusc, se formează gaze din abundenţă şi nu se recomandă consumul laptelui dimineaţa pe stomacul gol (în această primă fază).Uneori, scaunul este mai moale, dar tratamentul nu trebuie întrerupt. La bolnavii de ficat şi rinichi s-au semnalat şi unele senzaţii mai neplăcute. După această perioadă, aceste reacţii încetează şi se ameliorează activitatea întregului organism.
La două luni de tratament se constată dispariţia anumitor suferinţe, iar după un an, organismul ar trebui să se însănătoşească complet, dacă se respectă şi celelalte reguli de viaţă echilibrată (mese regulate şi din alimente sănătoase, mişcare, somn normal).
Laptele fermentat poate fi folosit şi ca demachiant în tratamentele cosmetice, cu efect de încetinire a formării ridurilor şi eliminarea oboselii faciale. De asemenea, se poate folosi în arsuri (solare sau produse în gospodărie). Ameliorează sau înlătură durerile provocate de reumatism prin ungerea locurilor dureroase de 7 – 8 ori/zi cu chefir.
DE REŢINUT :
Tratamentul cu chefir este recomandabil, poate cel mai mult, pentru aceia care au probleme cu alcoolul. Chefirul obţinut din fermentarea laptelui cu ajutorul ciupercii tibetane, ajută alcoolicii deoarece recuperează pierderea de substanţe din complexul vitaminic B (cele care, ca-ntr-un cerc vicios duc la dependenţa de alcool) şi se foloseşte ca adjuvant în tratamentul tuturor bolilor generate de consumul excesiv de alcool.
Vitaminele B influenţează mai multe funcţii importante din organism:
• Vitamina B1 sau tiamina şi vitamina B2 sau riboflavina ajută organismul să producă energie şi influenţează enzimele din muşchi, nervi şi inimă;
• Vitamina B3 sau niacina are, de asemenea, un rol important în producerea de energie la nivel celular şi în menţinerea sănătăţii pielii, sistemului nervos şi aparatului digestiv;
• Vitamina B5 (acidul pantotenic) influenţează creşterea şi dezvoltarea normală;
• Vitamian B6 (piridoxina) este implicată în metabolismul proteic şi se găseşte în special în globulele roşii, sistemul nervos şi sistemul imunitar.
• Vitamina B7 sau biotina este implicată în sinteza hormonilor şi în metabolismul proteinelor, carbohidraţilor;
• Vitamina B9 (acidul folic) contribuie la producerea şi repararea ADN-ului şi la fabricarea globulelor roşii ale sângelui;
• Vitamina B12 sau cobalamina este importantă pentru creşterea şi dezvoltarea corpului. Mai este implicată în producerea globulelor roşii, funcţionarea sistemului nervos şi în metabolismul carbohidraţilor.
•Vitamina B15 – ultima descoperită – favorizează schimburile de oxigen la nivelul ţesuturilor şi este un remediu minune contra îmbătrânirii, a infertilităţii şi a bolilor hepatice.
Deficienţele vitaminelor B produc anemie, oboseală, scăderea apetitului, dureri abdominale, depresie, amorţeli şi parestezii ale braţelor, crampe musculare, infecţii respiratorii, căderea părului, întârzieri în creştere la copii, malformaţii congenitale la nou-născuţi.
CHEFIRUL ŞI CURELE DE SLABIRE
Dieta cu chefir – avantaje
Chefirul are un conţinut scăzut de carbohidraţi, iar acest lucru face ca dieta cu chefir să fie un mijloc de slăbit excelent. După cum ştim, consumul de carbohidraţi reprezintă cea mai des întâlnită cauză a kilogramelor în exces. De aceea, consumul unui aliment sărac în carbohidraţi, precum chefirul, este indicat în dorinţa de a scapa de kilogramele în plus.
Un alt avantaj al chefirului este că acesta acţionează la nivelul tractului intestinal, ceea ce îl face eficient pentru slăbit. Pe lângă faptul că acest lactat combate constipaţia, accelerează tranzitul şi reglează metabolismul, chefirul îţi conferă şi o senzaţie mai lungă de saţietate în timp ce îţi alungă poftele alimentare.
Dieta cu chefir presupune următoarele reguli, care trebuie respectate cu grijă:
– Dulciurile şi produsele de patiserie, precum şi alte alimente care conţin zahăr trebuie excluse;
– Fructele şi legumele nu trebuie să conţină amidon;
– Este necesar consumul între 1 şi 1,5 litri de chefir pe parcursul unei zile;
– Lactatele trebuie să aibă un conţinut scăzut de grăsimi;
– Carnea consumată în timpul dietei trebuie să fie neapărat slabă;
– În ceea ce priveşte mesele, este necesar să se mănânce la aceleaşi ore în fiecare zi.
Planul dietei cu chefir
Ziua 1
În prima zi a dietei se consumă fructe la toate cele 3 mese din timpul zilei, în special pepene. Se bea un pahar de chefir de 250 ml dimineaţa, pe stomacul gol, şi unul seara, înainte de culcare.
Ziua 2
În ziua a doua a dietei cu chefir se mănâncă numai legume (roşii, morcovi, ardei, dovlecei, ciuperci, etc), fie proaspete, fie la grătar. Se bea un pahar de chefir de 250 ml dimineaţa pe stomacul gol şi unul seara, înainte de culcare.
Ziua 3
În ziua a treia se pot combina fructele şi legumele proaspete la toate cele 3 mese din timpul zilei. Se bea un pahar de chefir de 250 ml dimineaţa pe stomacul gol şi unul seara, înainte de culcare.
Ziua 4
În ziua a patra se pot mânca până la 8 banane şi se pot bea până la 3 pahare de chefir. La prânz se serveşte o supă de legume. Bineînţeles, se bea neapărat un pahar de chefir dimineaţa pe stomacul gol şi unul seara, înainte de culcare.
Ziua 5
În ziua a cincea este permis consumul de carne la prânz sau la cină. O porţie de piept de pui cu roşii la grătar este o alternativă gustoasă. A nu se uita consumul unui pahar de chefir dimineaţa pe stomacul gol şi unul seara, înainte de culcare.
Ziua 6
Si în ziua a şasea este permis consumul de carne. De data aceasta, se poate opta pentru carne de vită la grătar, cu garnitură de legume la grătar. Se bea un pahar de chefir dimineaţa pe stomacul gol şi unul seara, înainte de culcare.
Ziua 7
În ziua a şaptea se poate consuma orez brun, legume şi sucuri naturale din fructe pe lângă paharul de chefir luat dimineaţa pe stomacul gol şi cel luat seara, înainte de culcare.
În fiecare zi, daca se simte nevoia unei gustări între mese, se bea câte un pahar de 250 de grame de chefir, pe lângă cele două pahare obligatorii servite dimineaţa şi seara.
Dieta cu chefir este usor de urmat, deoarece este menită să asigure o alimentaţie echilibrată şi sănătoasă. Ca orice altă dietă, dieta cu chefir trebuie urmată cu grijă şi este nevoie sa se facă o pauză de cel puţin două luni înainte de a începe o nouă dietă.
CONCLUZII
Chefirul are proprietăți antioxidante, anticancerigene şi bacteriostatice. De asemenea, este un puternic probiotic care împiedică dezvoltarea microbilor în organism, repopulează tractul digestiv şi ajută la digestie.
Probioticele sunt definite ca „organisme vii, care în urma ingestiei într-o anumită cantitate , exercită efecte benefice asupara sănătăţii, pe lângă hrănirea de bază. Această revizuire accentuează nevoia majorităţii populaţiei de microorganisme vii şi indică mai departe că beneficiile aduse pot include atât îmbunătăţirea tranzitului intestinal, cât şi alte efecte aduse sănătăţii.
Chefirul conţine culturi vii active din flora microbiană obişnuită care este compusă din legături puternice variate de microorganisme ce ajută la surprinderea organismelor patogene.
Microorganismele predigerează proteina care ajută digestia şi absorbţia şi prelucrează lactoza astfel ca persoanele intolerabile la lactoză să poată consuma chefir.
În zilele noastre, este din ce în ce mai greu să fim siguri că ceea ce consumăm cu scopul de a ne hrăni ne asigură o alimentaţie sănătoasă. Într-o altă ordine de idei, de cele mai multe ori noi suntem cei care, în mod conştient preferăm să înlocuim fructele şi legumele cu alimente aparent mai gustoase şi mai atrăgătoare. Uităm însă cu desăvârşire că acestea sunt bogate în E-uri şi multe alte substanţe care ne pun sănătatea în pericol. Astfel, omenirea se confruntă cu apariţia şi, în acelaşi timp, încercarea de combatere a diferitelor boli, unele mai grave decât altele.
În acest context, prezentarea noastră are scopul de a promova ciuperca tibetană şi chefirul ca fiind:
“UN VERITABIL REMEDIU STRĂVECHI PENTRU SUFERINŢE MODERNE”
Bibliografie:
1. “Cultura ciupercilor”, dr. ing. Ioana Tudor
2. “Ciuperca tibetană de lapte”, dr. ing. Ioana Tudor
3. http://www.astrocafe.ro/articole/articole-19
4. http://www.chefir-bio.com/
5. http://ro.wikipedia.org/wiki/Chefir